În 2008, salariul mediu era de
400 de euro și pensia medie de 200 de euro. Astăzi ambele au scăzut cu
aproximativ 30%, departe de a se dubla sau tripla cum promiteau atunci
contracandidații noștri de azi. Este o chestiune de demnitate, este una de
economie, de încurajare a cercerii și, din păcate, în tot mai multe cazuri,
nivelul pensiilor și salariilor din România este o chestiune de viață și de
supraviețuire.
Avem prețuri occidentale și
venituri mizerabile; ni se explică această situație prin lipsa de
competitivitate a economiei românești. Dar cine este vinovat? Cei care ne-au condus și ne conduc si fiecare dintre noi pentru că nu am emigrat sau
nu am murit… încă.
Clasa politică și-a asumat o
funcție socială și s-a achitat de ea execrabil; de ce să-i pun covorul roșu
unui președinte sau unui prim-ministru? Dar să nu insistăm, indignarea este și
așa destul de mare.
Soluții sunt. Ele țin
esențialmente de două determinări: aceea a producției, respectiv a distribuției
veniturilor. Despre dezvoltarea economică am spus câte ceva mai sus; se mai pot
spune multe, de exemplu, faptul că respectarea regulilor este o condiție
esențială pentru a avea încredere și a învesti, sau că munca devine cu adevărat
productivă doar atunci când asigură cointeresarea celui care o depune. Despre
distribuirea veniturilor, vă invit să ne gândim doar la următoarea situație: după
afirmații publice ale unor personalități avem cheltuieli pentru serviciile
secrete mai multe decât pentru sănătate. Dacă acest lucru este adevărat, el
este departe de o distribuție a veniturilor specifică statului de drept și democrației
liberale.
Nu îmi fac iluzii și nu vreau să amăgesc pe nimeni, dar o creștere a
salariului minim la 850 de RON este realistă și fezabilă și, la fel, o indexare
a pensiilor, cel puțin așa cum este prevăzută de legea a cărei aplicare a tot
fost amânată.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu