În condițiile prezente ale
globalizării, adică ale mondializării concurenței, este tot mai dificil să poți
asigura dezvoltarea unei economii naționale fără a ține seamă de constrângerile
internaționale. Dar economia, ca furnizor de bunuri și servicii pentru
asigurarea unui nivel de viață decent, este o miză fundamentală și dezvoltarea
ei trebuie acordată.
În condiții de criză,
creșterea economică este încă mai dificil de realizat; totuși câteva lucruri
pot fi făcute. În primul rând, în ceea ce privește investițiile; dacă am
observat că marile investiții în infrastructura rutieră conduc la risipă și
corupție (lăsând deoparte faptul că ele nu mai antrenează ca în anii 1930 pe
orizontală același efect de creștere), este ușor de înțeles că acele sume
trebuie cheltuite într-un mod eficient și controlabil în numeroase investiții
care să-i aibă ca beneficiari pe cât mai mulți dintre cetățeni; de exemplu,
într-un program de construcție de locuințe la o scară mult mai mare și cu mult
mai puține formalități decât „Prima casă” sau în programe de exploatare
profitabilă și, în același timp, sigură ale resurselor naturale încă existente.
În al doilea rând, dezvoltarea
economică se poate atinge printr-un consum mult mai judicios al resurselor; nu
este vorba numai de eliminarea cheltuielilor care nu aduc valoare adăugată, ci,
în primul rând, de cheltuirea resurselor în domenii cu componentă tehnologică
avansată; iar, pentru aceasta, ne trebuie politici economice făcute nu pe un an
sau patru, ci pe zece, douăzeci de ani.
În al treilea rând, trebuie
regândit cadrul instituțional în care funcționează economia românească, de la
numărul până la nivelul taxelor și impozitelor, de la calitatea până la
frecvența controlului exercitat de instituțiile statului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu